Repere biografice

În 1977, prof. dr. Șerban Ionescu se stabileşte în străinătate, iar din 1979 devine asistent al profesorului Rene Zazzo în cadrul Laboratorului de psihobiologie a copilului de la Ecole Pratique de Hautes Etudes din Paris. Din 1980, începe o intensă activitate didactică în mai multe universităţi din Canada, Belgia şi Franţa: Universitatea din Huli (1980-1981), Universitatea din Trois-Rivieres (1981-1993), Universitatea Paris 8 din St. Denis (1988-1993), Universite Libre de Bruxelles (1996-1997) şi Universitatea Rene Descartes-Paris 5 Sorbonne Sciences Humaines (din 1993).

Timp de 11 ani (1982-1993) este director al Centrului Universitar de Consultaţii Psihologice din Trois-Rivieres (Quebec, Canada), centru care, pe lângă consiliere și psihoterapie, asigură formarea în domeniul psihoterapiei. În perioada 1998-2002, este director al Institutului de Psihologie din Paris, componentă a Universităţii Rene Descartes creată în 1920 de Henri Pieron, iar în 2002, devine vicepreşedinte al Universităţii Rene Descartes.

Prof. Șerban Ionescu este membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Medicale din România (din 1993), Doctor Honoris Causa al Universităţii din Timişoara, 1998 şi Liege, 1999, profesor emerit al Universite du Quebec a Trois-Riveres (din 2001).

Contribuţiile aduse de studiile sale vizează: evoluţia, în timp, a psihopatologiilor şi, în particular, a tulburărilor grave ale dezvoltării psihologice; context cultural şi manifestări psihopatologice; psihopatologie socială; abordarea integrativă a teoriilor psihopatologice şi a intervenţiei în cazul tulburărilor mentale; reziliență și adaptare la stress; rolul factorilor sociali în etiologia tulburărilor mentale şi a repercursiunilor bolii mentale asupra relaţiilor pacientului cu mediul său social; etc.

Lucrări de referinţă (selectiv)

  • Adaptarea socioprofesională a deficienţilor mental, Bucureşti, 1975;
  • L’intervention en deficience mentale, Bruxelles, 1987-1990;
  • La peur du SIDA: faits etablis sur differents echantillons de population et nouvelles recherches. Psychologie francaise, 1989;
  • Quatorze approches de la psychopathologie, Paris, 1991;
  • La deficience intellectuelle. Pratiques de l’integration, Paris, 1995;
  • Les mecanismes de defense. Theorie et clinique, Paris, 1997;
  • Psychopathologie et societe, Paris, 1997;
  • Approches interculturelles en deficiense mentale: l’Afrique, L’Europe, le Quebec, Namur, Presses Universitaires de Namur, 1999.
  • Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, intervenţie, Bucureşti, 2001;
  • La resilience, Geneva, 2001;
  • Méthodologie de la recherche en psychologie clinique, Paris, Presses Universitaires de France, 2009;
  • Psychopathologie de l’adulte. Fondements et perspectives, Berlin, 2010;
  • Traité de résilience assistée, Paris, Presses Universitaires de France, 2011 / București, Editura Trei, 2013.

 

{shareit}