Volume publicate în 2013

Camelia Popa, Adela Magdalena Ciobanu (coord.), Tulburarea depresivă - noi direcții de cercetare (Vol. 1), Editura Academiei Române, București, ISBN 978-973-27-2378-4, 2013. 

Cartea Tulburarea depresivă – noi direcţii de cercetare (Vol. I), aflată sub tipar, reprezintă o apariție editorială valoroasă pentru comunitatea psihologilor și a psihiatrilor din România, cu aplicabilitate în domeniul diagnosticării şi tratării tulburării depresive. Lucrarea este coordonată de către dr. în psihologie Camelia Popa, cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu Motru” al Academiei Române, Departamentul de Psihologie şi dr. în ştiinţe medicale Adela Magdalena Ciobanu, medic primar psihiatru la Spitalul „Prof. Dr. Al. Obregia”, lector universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti. Autorii capitolelor sunt psihologi și medici psihiatri din România: dr. Camelia Popa, dr. Adela Magdalena Ciobanu, dr. Valentin Dinu, dr. Doina-Ștefana Săucan, dr. Mihai-Ioan Micle, dr. Viorel Robu, dr. Silvia Maria Trandafir, dr. Gabriela Florența Popescu, dr. Ioana Omer, psih. Andra Bolohan, psih. Georgeta Preda și psih. Bogdan Ionescu.

 

Capitolul 1, intitulat Depresia, tulburarea mintală a sec. XXI, atrage atenţia asupra expansiunii depresiei în populaţia generală, prin coborârea vârstei de debut a acesteia şi îmbătrânirea populaţiei. Modelele teoretice complexe, care analizează faţetele depresiei (prin prisma factorilor biologici şi a celor psihosociali implicaţi) şi studiile clinice ample pe eşantioane variate de pacienţi depresivi reprezintă expresii ale preocupării comunităţii ştiinţifice internaţionale faţă de creşterea incidenţei acestei tulburări.

Capitolul 2, Cauze şi modele explicative ale depresiei, punctează faptul că depresia afectează toate grupele de vârstă şi toate categoriile sociale, complicaţia ei majoră fiind suicidul. Sunt descrise simptomele şi cauzele depresiei şi sunt prezentate câteva dintre modelele explicative ale acestei tulburări.

Capitolul 3, Rolul factorilor psihosociali în depresie, îşi propune să identifice factorii psihosociali care acţionează în cazul pacientului depresiv, în calitate de stresori. Cunoaşterea stresorilor cu cel mai mare potenţial de declanşare a decompensărilor psihotice ajută clinicianul să se adreseze acestor chestiuni în mod suportiv.

Capitolul 4, Perspectiva biopsihosocială asupra depresiei, continuă demersul analitic prezentat în capitolele anterioare, insistând asupra modelului biopsihosocial al depresiei, care demonstrează interacţiunea complexă a factorilor biologici, psihologici şi sociali cu rol în declanşarea şi întreţinerea acestei tulburări.

Capitolul 5, Markeri biologici în tulburarea depresivă, atenţionează asupra faptului că determinarea în laborator a markerilor potenţiali pentru depresie ar putea fi utilă atât pentru a obţine un diagnostic de precizie al acestei tulburări, cât şi în vederea monitorizării, sub tratament, a evoluţiei bolii. Totodată, determinarea markerilor ar ajuta la o mai bună înţelegere a bazelor biologice ale depresiei.

Capitolul 6, Harta europeană a suicidului, arată că suicidul este folosit, indirect, ca indicator al sănătăţii mintale a unui popor, deoarece el apare mai ales în depresia clinică şi în alte forme de boli mintale, în perioadele de criză personală (divorţul, traume fizice), în alcoolism şi în toxicomanie. Sinuciderea semnifică nu doar deteriorarea existenţei individuale, ci şi degradarea contextului socio-economic în care funcţionează oamenii. Capitolul prezintă ultimele date ale Eurostat cu privire la suicid.

Capitolul 7, Evaluarea riscului suicidar în populaţia de adolescenţi: Proprietăţi psihometrice ale versiunii în limba română a scalei Osman, prezintă o cercetare laborioasă privind traducerea, adaptarea pe populaţie românească şi experimentarea scalei revizuite propuse de Osman şi colaboratorii săi, în vederea obţinerii unor informaţii precise de către psihologii clinicieni sau psihiatrii care consultă pacienţi cu tulburări depresive şi/sau istorie suicidară.

Capitolul 8, intitulat Crizele economice şi epidemiile suicidare, investighează morbidităţile psihologice asociate nesiguranţei locurilor de muncă, în contextul strategiilor de acţiune ale Uniunii Europene vizând sănătatea mintală a şomerilor.

Capitolul 9, Indicatori ai riscului suicidar, examinează în mod analitic factorii de risc pentru suicid, văzut ca „urgenţă psihiatrică”: boala psihică; sexul masculin; starea de celibat; vârsta înaintată sau adolescenţa; judeţul de provenienţă şi naţionalitatea; şomajul şi excluderea socială, absenţa reţelei de suport social; istoricul personal de suicid al pacientului şi al familiei sale de origine; tentativele recente de suicid; posesia unor arme letale care i-ar înlesni suicidul; parcurgerea unor situaţii puternic psihotraumatizante precum pierderea/moartea partenerului de viaţă, a părinţilor sau a copiilor; prezenţa unor boli somatice cu prognostic grav sau rezervat etc.

Capitolul 10, Aspecte ale depresiei reactive în cazul mobbing-ului, evidenţiază rolul nociv al terorii la locul de muncă asupra sănătăţii mintale a angajaţilor. Acest stresor este considerat de către majoritatea specialiştilor ca fiind mult mai nociv decât toate sursele stresogene de la locul de muncă luate la un loc, dată fiind puternica sa legătură cu depresia reactivă.

Capitolul 11, Influenţa depresiei clinice asupra morbidităţii şi mortalităţii în oncologie, centralizează  rezultatele studiilor de oncopsihiatrie, care indică trei modalităţi prin care depresia reuşeşte să înrăutăţească prognosticul în tratarea cancerului, cu impact direct asupra ratei mortalităţii: slăbirea sistemului imunitar, refuzul respectării schemelor de tratament de către bolnav şi scăderea calităţii vieţii acestuia.

Capitolul 12, Comunicarea dintre terapeut şi pacienţii cu afecţiuni oncologice, depresivi, vizează optimizarea comunicării cu această categorie de pacienţi aflată într-o stare de vulnerabilitate extremă. Cercetarea realizată relevă comportamentele şi atitudinile deontologice ale terapeuţilor, manifestate prin acordarea de atenţie şi timp pacientului, interesul, solicitudinea şi  promptitudinea faţă de problemele lui, precum şi comportamentele/atitudinile nedeontologice, neprofesionale, reflectate prin lipsa timpului şi atenţiei acordate pacientului, agresivitate, interes material, carenţe educaţionale etc.

Capitolul 13, Screening-ul depresiei în rândul vârstnicilor. Studiu comunitar, arată că în cazul persoanelor în etate manifestările psihopatologice cunosc un spectru larg. Două manifestări dintre cele care apar mai frecvent sunt depresia şi demenţa de tip Alzheimer. Studiul realizat evidenţiază că, adeseori, simptomele depresive pe care le experimentează un bătrân sunt rezultatul unui concurs de factori endogeni şi exogeni (condiţii materiale, boli acute sau cronice, pierderi ale unor persoane semnificative, anumite trăsături de personalitate, reţeaua de suport social, alte influenţe externe).

Capitolul 14, Tulburarea depresivă la copii şi adolescenţi, inventariază predictorii depresiei majore la copii şi adolescenţi, în lumina celor mai recente studii în domeniu. Cunoscând toţi aceşti predictori, clinicienii pot implementa strategii eficiente de prevenţie a depresiei în rândul tinerilor.

Capitolul 15, Tulburări afective la personalitatea borderline, analizează psihopatologia afectivă (dezechilibrul emoţional) şi distorsiunile cognitive care pot fi considerate răspunzătoare de răspunsurile maladaptive din tulburarea borderline. Depresia majoră, tentativele de suicid şi comportamentele parasuicidare reprezintă complicaţii frecvente ale acestei tulburări. Tratamentul deţinuţilor borderline în penitenciare poate fi justificat prin scăderea riscului de recidivă. 

Capitolul 16, Depresia, tulburare comună a deţinuţilor, examinează nesiguranţa, stresul, depresia, supărarea, stima de sine scăzută şi singurătatea resimţită în timpul detenţiei, punctând faptul că numeroşi deţinuţi dezvoltă depresie.

Capitolul 17, Utilizarea excesivă a noilor tehnologii şi depresia, arată că dependenţa de Internet (reţele de socializare, jocuri online, navigatul compulsiv pe site-urile web, utilizarea nesănătoasă a chat-urilor) şi dependenţa de telefoanele mobile sunt considerate noi tulburări mintale ale vremurilor noastre. Deşi statutul nosografic al acestora nu a fost încă acreditat şi introdus în marile tratate de psihiatrie, cercetătorii susţin că noile comportamente adictive generează stres, depresie şi anxietate.

Capitolul 18, Depresia – abordare psihoterapeutică integrativă, prezintă în detaliu abordarea psihoterapeutică integrativă a depresiei, utilizând un model propriu de evaluare a personalităţii, cu ajutorul „faţetelor” acesteia, şi anume modelul octaedric.

Capitolul 19, Psihoterapia anxietăţii, la pacienţii cu depresie medie, înfăţişează două studii de caz complexe, din domeniul psihologiei clinice a anxietăţii, la pacienţi diagnosticaţi cu această tulburare şi întrunind un scor mediu de depresie, măsurat cu ajutorul Scalei Beck. 

Capitolul 20, Terapia de familie în abordarea tulburărilor depresive, arată că, în cazul pacienţilor depresivi, un obiectiv principal al terapiei de familie este îmbunătăţirea comunicării membrilor familiei, în acest fel reducându-se simptomele depresiei.  Având în vedere atât numărul mare de persoane afectate de depresie, cât şi impactul major pe care această afecţiune îl are asupra sănătăţii publice, este important ca pentru tulburarea depresivă să se identifice tratamente eficiente, la costuri accesibile. Cercetarea în domeniul terapiei de familie poate oferi un răspuns eficient acestor căutări.

Capitolul 21, Dinamica relaţională în familiile cu un pacient depresiv, aprofundează subiectul  cunoaşterii dinamicii interacţiunilor din familia pacientului depresiv, care oferă specialistului o viziune mai amplă asupra patologiei depresive şi posibilitatea intervenţiei prin terapie de familie, asociată cu tratamentul medicamentos.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră că, prin diagnosticarea şi tratarea depresiei, pot fi reduse semnificativ atât numărul deceselor evitabile, generate de suicid, cât şi costurile economice uriaşe, legate de scăderea productivităţii muncii, în cazul persoanelor deprimate. La rândul ei, Uniunea Europeană susţine că tulburarea depresivă reprezintă o „provocare urgentă” de sănătate publică, în condiţiile în care costurile sociale şi economice pe care le implică această boală reprezintă „o ameninţare majoră la productivitatea Europei”. Potrivit documentelor programatice ale UE, prevenirea depresiei ar trebui să înceapă încă din copilărie, prin construirea factorilor de rezilienţă precum însuşirea competenţelor socio-emoţionale şi a abilităţilor adaptative.

În concluzie, considerăm că lucrarea Tulburarea depresivă – noi direcţii de cercetare (Vol. I) reprezintă o resursă bibliografică valoroasă, un adevărat ghid al psihologului clinician și al psihiatrului. Cartea oferă practicienilor domeniului o bogată bază teoretică şi metodologică, armonizată cu preocupările ştiinţifice ale momentului şi racordată la cerinţele Organizaţiei Mondiale ale Sănătăţii şi ale Uniunii Europene.

 

Adela Magdalena Ciobanu, Camelia Popa, Boala psihică și eșecul social, Editura Universitară, București, ISBN 978-606-591-884-9, 2013.

 

Cartea „Boala psihică şi eşecul social” reflectă preocupările actuale ale comunităţii ştiinţifice internaţionale cu privire la determinarea rolului factorilor sociali în etiologia bolilor psihice.

Prezentarea detaliată a acestor factori şi înlăturarea stigmatizării pacienţilor psihiatrici, cu ajutorul comunităţilor de apartenenţă, în vederea prevenirii eşecului social al acestora, reprezintă două obiective centrale ale lucrării.

 

Camelia Popa, Noi comportamente adictive. Internetul patologic, dependența de SMS-uri și de televizor, Editura Universitară, București, ISBN 978-606-591-747-7, 2013.

 

În plan practic-aplicativ, cartea înfăţişează principalele direcţii de consiliere a copiilor şi adolescenţilor dependenţi de Internet, de telefoanele lor mobile sau de televizor. Autoarea a dedicat această carte regretatei dr. Delia Stratilescu, cercetător la Departamentul de Psihologie al Institutului de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu Motru” al Academiei Române, cu care a început studiul dependenţei adolescenţilor de televiziune, colegei sale de facultate, dr. Ana-Maria Marhan, de asemenea cercetător la Departamentul de Psihologie, un fin şi onest psiholog, cu care a colaborat într-unul din studiile dedicate Facebook și soțului său, care a reușit să-i facă viața reală mai interesantă decât orice site de socializare.

 

Camelia Popa, Introducere în psihologia educației, Editura UNMB, ISBN 978-606-659-048-8, 2013.

Cartea oferă oamenilor școlii și studenților de la departamentele de pregătire a personalului didactic un cadru general de referință privind învățarea eficientă, formarea personalității elevilor, problemele tinerilor, fenomenul violenței școlare și orientarea carierei.